Povesti de Adormit Copii daca nu ar fi povesti de groaza reale, basme culte cu un dram de adevar posibil
A fost odata ca in povesti... sau poate nu. Va fi odata, unii zic ca va fi chiar curand, adica in anul MMXVI, o mare surpriza pentru o tarisoara in care Dracula era Bau Baul luat la misto chiar si de taranii din Las Fierbinti.
O poveste de adormit copii? Hmmm... uneori si oamenii mari pot fi copii.
Asadar sa purcedem sa spunem povestea noastra de groaza si grozava in acelasi timp. Un basm modern in care lucrurile pot fi ireal de reale.
Mai precis, lumea in care nu lumina se stinge ci intunericul se aprinde.
Era un mare rege, cu origini nobile cu radacini in taramurile temutilor cavaleri Teutoni, cei care se hraneau din ritmurile razboince puse pe note muzicale de marele Wagner.
Un rege care ajunsese peste noapte sa fie "stapanul" urmasilor lui Traian si Decebal. Iar victoria lui fusese atat de neasteptata incat Mickey Mouse, rivalul lui de moarte, se ascunsese rusinat in adancurile intunecate ale salilor de basket.
Dupa urcarea pe tron a regelui Teuton, lumea fu cuprinsa de o stare de euforie cum de mult nu mai fusese pe aceste taramuri binecuvantate de Dumnezeu si blestemate de oamenii care le locuiau.
Regele necuvantator, rece si pragmatic nu merge in Agora sa isi vrajeasca supusii cu cuvinte bine mestesugite ci prefera sa stea in palatul lui de clestar si sa aiba rare aparitii , in care scurt si concis sa isi striveasca adversarii cu privirea lui de cyborg nefiresc de futurist.
Intre timp in regatul lui, multe lucruri interesante se intamplau.
Boierii ce grasi si imbuibati erau luati de zapcii la puricat si erau aruncati pe capete in temnitele reci si intunecate.
Talpa tarii era in delir. Zambete de satisfactie se zareau zilnic pe fetele lor. Cu totii aplaudau fericiti ca boierii cei rai si nesatui erau bagati in carcera cea neagra.
Chiar si blonda Consanzeana, draguta nedovedita a fostului Rege, acum pribeag si fara putere, fu umilita, legata si azvarlita fara drept de apel in temnita.
Dar cine isi permitea sa faca curatenie mai tare decat Mr. Proper in tarisoara asta aflata la granita unde ursul cel parsiv si nesatul statea la panda.
Ei bine... se stie ca basket -ul uneste destinele intr-un mod pe care doar marii Magi il pot descifra in globurile lor de cristal bine securizate.
Si era o tanara Cavalera care cu un curaj nebun isi asuma in fiecare zi reusitele pe care Judecatorii regatului le repurtau.
Cavalera neprihanita si de marii Magi in mod ocult sustinuta crestea intr-o zi cat altii intr-un an. Iar supusii erau fascinatii de faptul ca intr-un final in tarisoara lor boierii avari ajungeau sa isi vada micimea si putreziciunea, intemnitati la ani grei de ocna.
Insa putini stiau ca lucrurile pe care le vedeau faceau parte dintr-o poveste ascunsa in alta poveste.
Magii cei puternici si nevazuti de muritorii de rand aveau un plan.
Ei se temeau de ursul cel imprevizibil care asemenea unui balaur infometat vroia putere si stapanire peste pamanturile care nu ii apartineau.
Asa ca ei vroiau ca in anul domnului MMXVI regele Teuton sa isi cedeze de bunavoie tronul in favoarea Cavalerei neinfricate.
O Printesa Cavalera pe care ei o pregatisera sa fie PRIMA REGINA a acestei tari.
Dupa o vesnicie de ani, se dorea de catre Magi, ca destinele poporului lui Dracula sa fie in mainile unei Domnite suave, dar pentru care zgomotul lanturilor suna suav ca un tril de privighetoare.
Ursul cel rau nu putea fi speriat decat de prezenta unor cavaleri pentru care calea armelor era inima lor. Si Magii vroiau sa fie absolut siguri ca putregaiul nu va sta in calea unei fermitati pe care in basme doar marii eroi o puteau avea.
Asadar, pentru voi care ati citit povestea noastra pentru copii adulti ramane intrebarea: MMXVI va fi anul in care Domnita justitiara, cu ajutorul Magilor va urca pe tronul acestei tari?
Am incalecat pe sa si v-am spus povestea noastra. Basmul cult de groaza in care supusii sunt doar cantitati neglijabile, pioni inocenti si creduli prinsi intr-un joc de sah mondial.
O poveste de adormit copii? Hmmm... uneori si oamenii mari pot fi copii.
Asadar sa purcedem sa spunem povestea noastra de groaza si grozava in acelasi timp. Un basm modern in care lucrurile pot fi ireal de reale.
Mai precis, lumea in care nu lumina se stinge ci intunericul se aprinde.
Era un mare rege, cu origini nobile cu radacini in taramurile temutilor cavaleri Teutoni, cei care se hraneau din ritmurile razboince puse pe note muzicale de marele Wagner.
Un rege care ajunsese peste noapte sa fie "stapanul" urmasilor lui Traian si Decebal. Iar victoria lui fusese atat de neasteptata incat Mickey Mouse, rivalul lui de moarte, se ascunsese rusinat in adancurile intunecate ale salilor de basket.
Dupa urcarea pe tron a regelui Teuton, lumea fu cuprinsa de o stare de euforie cum de mult nu mai fusese pe aceste taramuri binecuvantate de Dumnezeu si blestemate de oamenii care le locuiau.
Regele necuvantator, rece si pragmatic nu merge in Agora sa isi vrajeasca supusii cu cuvinte bine mestesugite ci prefera sa stea in palatul lui de clestar si sa aiba rare aparitii , in care scurt si concis sa isi striveasca adversarii cu privirea lui de cyborg nefiresc de futurist.
Intre timp in regatul lui, multe lucruri interesante se intamplau.
Boierii ce grasi si imbuibati erau luati de zapcii la puricat si erau aruncati pe capete in temnitele reci si intunecate.
Talpa tarii era in delir. Zambete de satisfactie se zareau zilnic pe fetele lor. Cu totii aplaudau fericiti ca boierii cei rai si nesatui erau bagati in carcera cea neagra.
Chiar si blonda Consanzeana, draguta nedovedita a fostului Rege, acum pribeag si fara putere, fu umilita, legata si azvarlita fara drept de apel in temnita.
Dar cine isi permitea sa faca curatenie mai tare decat Mr. Proper in tarisoara asta aflata la granita unde ursul cel parsiv si nesatul statea la panda.
Ei bine... se stie ca basket -ul uneste destinele intr-un mod pe care doar marii Magi il pot descifra in globurile lor de cristal bine securizate.
Si era o tanara Cavalera care cu un curaj nebun isi asuma in fiecare zi reusitele pe care Judecatorii regatului le repurtau.
Cavalera neprihanita si de marii Magi in mod ocult sustinuta crestea intr-o zi cat altii intr-un an. Iar supusii erau fascinatii de faptul ca intr-un final in tarisoara lor boierii avari ajungeau sa isi vada micimea si putreziciunea, intemnitati la ani grei de ocna.
Insa putini stiau ca lucrurile pe care le vedeau faceau parte dintr-o poveste ascunsa in alta poveste.
Magii cei puternici si nevazuti de muritorii de rand aveau un plan.
Ei se temeau de ursul cel imprevizibil care asemenea unui balaur infometat vroia putere si stapanire peste pamanturile care nu ii apartineau.
Asa ca ei vroiau ca in anul domnului MMXVI regele Teuton sa isi cedeze de bunavoie tronul in favoarea Cavalerei neinfricate.
O Printesa Cavalera pe care ei o pregatisera sa fie PRIMA REGINA a acestei tari.
Dupa o vesnicie de ani, se dorea de catre Magi, ca destinele poporului lui Dracula sa fie in mainile unei Domnite suave, dar pentru care zgomotul lanturilor suna suav ca un tril de privighetoare.
Ursul cel rau nu putea fi speriat decat de prezenta unor cavaleri pentru care calea armelor era inima lor. Si Magii vroiau sa fie absolut siguri ca putregaiul nu va sta in calea unei fermitati pe care in basme doar marii eroi o puteau avea.
Asadar, pentru voi care ati citit povestea noastra pentru copii adulti ramane intrebarea: MMXVI va fi anul in care Domnita justitiara, cu ajutorul Magilor va urca pe tronul acestei tari?
Am incalecat pe sa si v-am spus povestea noastra. Basmul cult de groaza in care supusii sunt doar cantitati neglijabile, pioni inocenti si creduli prinsi intr-un joc de sah mondial.
