Plante pentru AMULETE utile si eficiente care DEZLEGA Blesteme si Descantece

Plante bune pentru amulete, plantele de pro­tec­ţie psi­hică şi ma­gică care sa te ajute in a dezlega BLESTEMELE si DESCANTECELE

Fără îndoială multi oameni mai in varsta îşi amin­tesc de săcu­leţul pe care li-l punea la gât bu­ni­ca, atunci când erau mici, săculeţ care con­ţinea fel şi fel de ier­buri, ca­re să-i apere eficient de deochi şi boli.

În întreaga lume a exis­tat această tra­diţie a plantelor magice pentru amulete care avea foarte mici diferente de la un po­por la altul.

Cel mai bine era ca aceste plante de protectie si magica să fie păstrate cât mai aproa­pe de corp, dar plantele pentru amulete puteau fi puse şi în­tr-un mic să­culeţ, care era mereu purtat la gât pe sub haine, ori pu­teau fi puse sub pernă ori la capul patu­lui, în timpul somnului.
plantele bune pentru protectie psihica si magica
Şi astăzi se mai pot întâlni persoane bolnave, copii ori fete de măritat care poartă la gât fel de fel de plante pentru amulete care să-i ocrotească - o tra­diţie veche de milenii, cu o eficienţă inexplica­bilă, dar reală.

LISTA CU PLANTE MAGICE PENTRU AMULETE CARE SA TE APERE DE DEOCHI si BLESTEME

1)  Vâscul este o plantă ca­re, pe de o parte, adu­ce noro­cul şi belşugul în casă, iar pe de altă parte, o apără de bles­te­me şi alungă răul.

Vâscul, mai ales cel din perioada Crăciunului, se ţi­nea pe pra­gul uşii de la in­trare, ca să spe­rie toate spiri­tele rele şi să le atra­gă pe cele bune.

2) Usturoiul: câţiva căţei de usturoi puşi într-o pân­ză şi pur­taţi la gât, sunt un remediu infailibil pen­tru ocro­tirea co­piilor de răceli, de viermi in­tes­ti­nali şi de deochi.

Flăcăii care mer­geau singuri prin pă­du­re aveau neapărat o căpă­ţâ­nă de usturoi la ei, pen­tru a-i feri de iele ori de Fata Pă­durii.

De ase­me­nea, băr­ba­ţii ori fe­mei­le vlăguite, care aveau noap­­te de noapte vi­­suri umede (asa numitele po­lu­ţii noctur­ne), păstrau noap­tea la capul patu­lui o că­păţână sau o cunună de usturoi.

3) Iarba-creaţă reprezinta un ingredient frecvent folosit, ală­turi de odolean. Sub acest nume mai este cunos­cută şi menta dulce (Mentha viridis), care calmează psihi­cul, reduce iritarea şi alungă demonii mâniei, precum şi pe cei ai pasiunii necontrolate.

Solomonarii de odinioară (numiți și grindinari, hultani, ghețari, izgonitori de nori sau zgrabuntasi) spu­neau că în nopţile întunecate puteau auzi zmeii mer­gând prin ceruri şi spunând: "De n-ar fi odolean şi iarbă-creaţă,/ Am avea şi noi o viaţă./ Le­uşteanul de n-ar fi,/ Atunci noi n-am mai pieri".

4)  Leuşteanul - era odinioară la mare preţ pen­tru alun­garea enti­tă­ţilor malefice, dar şi pen­tru apărarea de "fă­că­turi de dra­gos­te".

Se folosea îm­pre­u­nă cu odoleanul şi iar­ba-crea­ţă, alcă­tuind o triadă in­vin­cibilă. Fe­­meile fă­ceau amu­lete cu ele şi pu­­neau aces­te trei ier­buri în­tr-o mâncare spe­cială, pe care o dădeau tine­relor fete înain­te de a mer­ge singure cu oile în munte, ca să le ocro­tească.

5) Odolean - este mai cunos­cut sub numele de vale­ria­nă (Valeriana officinalis), rădă­cina sa fiind un remediu extra­or­dinar pentru protecţia fete­lor de măritat (mai ales pentru a fi ocrotite de zburători, care luau vlaga şi min­ţile fetelor). Rădă­cina de odo­lean era purtată în general la brâu, având rolul de a îndepărta influenţele ma­lefice.

6) Iarba neagră este o denu­mi­re dată plantei sâ­ni­şoarei (Sa­ni­cula euro­paea), fiind folosită mai ales pentru protecţia fe­meilor de bles­te­me (pentru a nu le se­ca sau a nu se otrăvi lap­tele tine­relor ma­me, pentru a nu-şi pier­de fer­tilitatea tinerele soţii etc.).

Iarba neagra se ţinea, ca şi celelalte ier­buri pentru amulete, pusa într-un săculeţ la gât.

Mul­te alte plante magice se folosesc lo­cal pen­­­tru protecţia oameni­lor, a ca­selor ori a ani­ma­lelor - teiul înflorit, salvia, sânzienele gal­be­­ne, ci­­mişirul, ramurile de brad.

Existenta universala la toate popoarele  veche de sute, chiar mii de ani,  dovedeşte că misterul pe care-l as­cunde este real şi este în avantajul nostru să-l dez­legăm.





Comentarii