Pareri Cauze care duc la Pierderea AUZULUI si duc la Surditate.
Auzul este unul dintre cele 5 simturi care ne ajuta ca si fiinte umane sa intelegem tot ce ne inconjoara.
Atunci când vorbim despre o scadere a auzului cu 20 decibeli, ne referim desigur la hipoacuzie, iar când deficitul de decibeli este mai mare, discutam din pacate despre surditate.
Atunci când vorbim despre o scadere a auzului cu 20 decibeli, ne referim desigur la hipoacuzie, iar când deficitul de decibeli este mai mare, discutam din pacate despre surditate.
In scaderea auzului, unul (sau ambele) din segmentele de transmisie sau perceptie ale aparatului acusticovestibular sunt afectate.
Sa ne facem o parere despre cauzele care duc la scaderea, chiar pierderea auzului sunt multiple si le vom enumera in continuare:
a) dopul de cerumen (alte corpuri straine, inclusiv insecte) – se extrage prin lavaj cu apa oxigenata atunci când timpanul nu este perforat, in caz contrar se extrage prin aspiratie;
b) otitele externe ce reduc lumenul conductului auditiv si blocheaza transmisia sunetului catre timpan – se administreaza antiinflamatorii, antialgice pe cale sistemica si local (eventual se instituie si antibioticoterapia);
c) afectiunile timpanului:
i) de natura inflamatorie (otitele medii congestive supurate si nesupurate, otitele seroase, otomastoiditele cu perforatie timpanala, otitele medii in cazul unor boli infectioase: gripa, zona oster, oreion, scarlatina, TBC, meningita si al unor boli infectioase congenitale (infectia cu Citomegalovirus, toxoplasmoza, rubeola, sifilis).
Tratamentul consta in principal in administrarea de: antiinflamatorii, antibiotice, decongestionante nazale, antialgice, secretolitice, cura chirurgicala a polipilor nazali.
Pentru secretiile cronicizate retrotimpanale se va face paracenteza timpanala pentru drenaj timp de patru sase luni, cura chirurgicala a otomastoiditei; evitarea patrunderii apei in urechea cu timpan perforat;
ii) de natura traumatica – dupa lovitura cu palma peste ureche, introducerea de diverse corpuri straine in conductul auditiv cu lezarea sau chiar perforarea timpanului. Tratamente: antiinflamatorii, antialgice, scotch timpanal pentru refacerea suprafetei acestuia unde este cazul;
d) afectiunea tubei lui Eustachio sau catarul ototubar – apare, in special, dupa o rinofaringita, rinosinuzita, mai frecvent la cei cu deviatie de sept nazal – se vor incerca decongestionante nazale, antiinflamatorii, antihistaminice, aerosoli, insuflatii tubare atunci când in nas nu sunt prezente secretii;
e) anomaliile congenitale si presbiacuzia (imbatrânirea nervului auditiv) – se pot face implanturi cohleare sau protezari (cu proteze auditive intra/extraauriculare sau proteze BAHA) sau corectii chirurgicale; in presbiacuzie tratamentul consta in protezarea auditiva bilaterala;
f) traumatisme craniene cu afectare otica (se intervine chirurgical), traume sonore (prin explozie, zgomote puternice sau de intensitate medie sau expuneri repetate ca frecventa si foarte aproape de timpan) – se practica protezarea auditiva;
g) medicamente ototoxice (tuberculostatice, aminoglicozide, citostatice, diuretice) si otosclerozante (contraceptivele orale) – se recomanda oprirea lor, protezarea scaritei in surditatea avansata;
h) tumori in conductul auditiv extern, urechea medie, cerebrale – ablatie chirurgicala;
i) surditatea brusc instalata (poate fi de natura virala sau vasculara – cu infarctizarea unei zone senzoriale prin privarea de sânge si oxigen in tesut) – reperfuzare in primele 48 de ore, vasodilatatoare, antivirale, HHC.
j) boala Menière – singura forma de vertij ORL care afecteaza auzul – nu se mai recupereaza, insa nu s-au semnalat cazuri in care pierderea de auz sa fie completa; pentru surditatea profunda se recurge la protezare.
k) cauze psihogene – la isterici, cei cu coeficient de stres foarte crescut se recomanda tratament psihiatric sau psihologic, odihna.
Sa ne facem o parere despre cauzele care duc la scaderea, chiar pierderea auzului sunt multiple si le vom enumera in continuare:
a) dopul de cerumen (alte corpuri straine, inclusiv insecte) – se extrage prin lavaj cu apa oxigenata atunci când timpanul nu este perforat, in caz contrar se extrage prin aspiratie;
b) otitele externe ce reduc lumenul conductului auditiv si blocheaza transmisia sunetului catre timpan – se administreaza antiinflamatorii, antialgice pe cale sistemica si local (eventual se instituie si antibioticoterapia);
c) afectiunile timpanului:
i) de natura inflamatorie (otitele medii congestive supurate si nesupurate, otitele seroase, otomastoiditele cu perforatie timpanala, otitele medii in cazul unor boli infectioase: gripa, zona oster, oreion, scarlatina, TBC, meningita si al unor boli infectioase congenitale (infectia cu Citomegalovirus, toxoplasmoza, rubeola, sifilis).
Tratamentul consta in principal in administrarea de: antiinflamatorii, antibiotice, decongestionante nazale, antialgice, secretolitice, cura chirurgicala a polipilor nazali.
Pentru secretiile cronicizate retrotimpanale se va face paracenteza timpanala pentru drenaj timp de patru sase luni, cura chirurgicala a otomastoiditei; evitarea patrunderii apei in urechea cu timpan perforat;
ii) de natura traumatica – dupa lovitura cu palma peste ureche, introducerea de diverse corpuri straine in conductul auditiv cu lezarea sau chiar perforarea timpanului. Tratamente: antiinflamatorii, antialgice, scotch timpanal pentru refacerea suprafetei acestuia unde este cazul;
d) afectiunea tubei lui Eustachio sau catarul ototubar – apare, in special, dupa o rinofaringita, rinosinuzita, mai frecvent la cei cu deviatie de sept nazal – se vor incerca decongestionante nazale, antiinflamatorii, antihistaminice, aerosoli, insuflatii tubare atunci când in nas nu sunt prezente secretii;
e) anomaliile congenitale si presbiacuzia (imbatrânirea nervului auditiv) – se pot face implanturi cohleare sau protezari (cu proteze auditive intra/extraauriculare sau proteze BAHA) sau corectii chirurgicale; in presbiacuzie tratamentul consta in protezarea auditiva bilaterala;
f) traumatisme craniene cu afectare otica (se intervine chirurgical), traume sonore (prin explozie, zgomote puternice sau de intensitate medie sau expuneri repetate ca frecventa si foarte aproape de timpan) – se practica protezarea auditiva;
g) medicamente ototoxice (tuberculostatice, aminoglicozide, citostatice, diuretice) si otosclerozante (contraceptivele orale) – se recomanda oprirea lor, protezarea scaritei in surditatea avansata;
h) tumori in conductul auditiv extern, urechea medie, cerebrale – ablatie chirurgicala;
i) surditatea brusc instalata (poate fi de natura virala sau vasculara – cu infarctizarea unei zone senzoriale prin privarea de sânge si oxigen in tesut) – reperfuzare in primele 48 de ore, vasodilatatoare, antivirale, HHC.
j) boala Menière – singura forma de vertij ORL care afecteaza auzul – nu se mai recupereaza, insa nu s-au semnalat cazuri in care pierderea de auz sa fie completa; pentru surditatea profunda se recurge la protezare.
k) cauze psihogene – la isterici, cei cu coeficient de stres foarte crescut se recomanda tratament psihiatric sau psihologic, odihna.
