Cum ne PROTEJAM cand plecam in Vacanta intr-o tara EXOTICA.
Inainte sa vedem cateva sfaturi de bun simt despre cum trebuie sa ne protejam cand plecam in concediu in tari exotice va spunem ca există câteva aspecte importante atunci când se are în vedere o călătorie (o vacanta) în zone cu risc de contractare a unor boli infecţioase: informarea corectă, planificarea adecvată şi luarea măsurilor de protecţie specifice.
Desigur, o primă informare se poate face şi consultând site-urile unor instituţii specializate în vaccinări internaţionale.
Însă o schemă de vaccinare particularizată şi, deci, cu adevărat eficientă se stabileşte cu ajutorul unui medic epidemiolog, specialist în boli infecţioase şi vaccinologie.
Pe baza răspunsurilor la un chestionar standard şi a informaţiilor care vor reieşi din discuţia cu „pacientul”, medicul va alcătui pachetul optim de măsuri de imunizare.
De altfel, denumirea de „pacient” este improprie în această situaţie, pentru că o condiţie esenţială este ca persoanele care se adresează pentru acest gen de servicii să fie într-o stare clinică bună.
Adică să nu aibă febră, să nu urmeze tratamente cu antibiotice şi să nu aibă boli cronice care să fie decompensate. Starea de sănătate optimă face ca răspunsul imun la antigenele vaccinale să fie maximal.
Strategie pentru călătorie, pas cu pas avea o consultaţie precălătorie cât mai eficientă şi o călătorie cât mai plăcută in orice tara exotica din lume.
1) Planificaţi-vă cu grija traseul în detaliu. Există diferite motive pentru care se pleacă în călătorii în ţări exotice (pe alte continente decât cel european): afaceri, turism, voluntariat, contracte de muncă, vizitarea unor prieteni etc.
Motivul şi durata călătoriei sunt relevante pentru medicul care vă consultă, întrucât îi oferă o perspectivă asupra felului în care se vor desfăşura lucrurile pe timpul sejurului.
Perspectiva se referă atât la locurile în care vă veţi afla (hotel, resorturi, camping), cât şi la activităţile pe care le veţi face (muncă în spaţii închise, drumeţii prin pădure, safari, interacţiune cu animale etc.).
De aceea, este foarte important să vă planificaţi în detaliu traseul şi să ştiţi toate punctele călătoriei înainte de a avea întâlnirea cu medicul epidemiolog.
2) Faceţi vizita medicală din vreme. Este bine ca vizita medicală să se facă din vreme, pentru a nu se ajunge la situaţia de a fi prea puţin timp pentru a vă administra dozele de vaccin care vă conferă imunitate ori, în cel mai bun caz, de a vă vaccina chiar înaintea plecării.
În general, vaccinurile folosite în prezent sunt bine tolerate, reacţiile adverse sunt minore şi se limitează la senzaţia de durere locală şi la unele reacţii inflamatorii. Reacţiile generale de febră, cefalee, dureri musculare sunt rare.
Dar, chiar şi aşa, este de preferat să plecaţi la drum într-o stare optimă pentru călătorie, fără a suporta un braţ dureros.
Intervalul minim pe care ar fi bine să-l rezervaţi pentru a începe consultaţiile precălătorie este de şase-opt săptămâni.
3) Să aveţi analize de sânge recente. Pe lângă declaraţiile pe proprie răspundere privind starea de sănătate a persoanei care intenţionează să călătorească, medicul are nevoie de un buletin de analize recente, din care să nu lipsească markerii infecţioşi pentru hepatita A şi hepatita B. Ei indică dacă titularul buletinului de analize a intrat deja în contact cu unele virusuri pentru care se practică vaccinarea înaintea călătoriei pe alte continente.
Prezenţa unor anticorpi în organism va scuti persoana în cauză de o vaccinare inutilă şi de o cheltuială nejustificată. În plus, s-ar putea scurta avansul necesar consultaţiei precălătorie.
Vaccinarea împotriva hepatitelor A şi B, de exemplu, se face în trei doze, într-un interval de şase luni, persoana vaccinată începând să fie protejată de-abia după a doua doză, administrată la o lună după prima.
De asemenea, înaintea consultaţiei, este important să vă gândiţi bine la toate evenimentele pe care le-aţi avut în trecut şi pe baza cărora aţi putea evita repetarea unor vaccinuri.
De exemplu, dacă aţi avut un incident în care aţi fost rănit şi aţi fost vaccinat antitetanos, aveţi imunitate vreme de zece ani de la data vaccinării.
4) Nu riscaţi inutil! Femeile însărcinate nu pot fi imunizate cu anumite tipuri de vaccinuri, aşa că este de preferat să-şi aleagă destinaţii cu riscuri minime, de obicei din Europa, din SUA ori din Australia.
5) Carnetele de vaccinare ale copiilor trebuie sa fie la zi. În cazul în care părinţii pleacă la drum cu copiii, medicul care îşi dă avizul pentru călătorie are obligaţia să controleze dacă s-au efectuat vaccinurile rutiniere stabilite prin Programul Naţional de Vaccinare.
Pentru aceasta, părinţii trebuie să aibă la ei acele carnete de vaccinare. În cazul în care copiii nu au fost vaccinaţi împotriva hepatitei A, se recomandă să se facă această vaccinare, apoi cea împotriva febrei galbene - care se poate face începând cu vârsta de 9 luni – dacă se deplasează în zone cu risc de acest fel.
6) Informaţi-vă asupra riscurilor, dacă aveţi peste 60 de ani. În cazul persoanelor care au peste 60 de ani, vaccinarea împotriva febrei galbene se face cu unele precauţii.
Medicul epidemiolog are obligaţia de a le atrage atenţia că există riscul să apară o serie de complicaţii, iar administrarea vaccinului se va face numai cu acordul informat al persoanei.
Riscurile sunt rare, dar, chiar şi aşa, nu pot fi ignorate, mai ales că producătorul vaccinului face specificaţia clară de semnalare a posibilelor complicaţii.
Desigur, o primă informare se poate face şi consultând site-urile unor instituţii specializate în vaccinări internaţionale.
Însă o schemă de vaccinare particularizată şi, deci, cu adevărat eficientă se stabileşte cu ajutorul unui medic epidemiolog, specialist în boli infecţioase şi vaccinologie.
Pe baza răspunsurilor la un chestionar standard şi a informaţiilor care vor reieşi din discuţia cu „pacientul”, medicul va alcătui pachetul optim de măsuri de imunizare.
De altfel, denumirea de „pacient” este improprie în această situaţie, pentru că o condiţie esenţială este ca persoanele care se adresează pentru acest gen de servicii să fie într-o stare clinică bună.
Adică să nu aibă febră, să nu urmeze tratamente cu antibiotice şi să nu aibă boli cronice care să fie decompensate. Starea de sănătate optimă face ca răspunsul imun la antigenele vaccinale să fie maximal.
Strategie pentru călătorie, pas cu pas avea o consultaţie precălătorie cât mai eficientă şi o călătorie cât mai plăcută in orice tara exotica din lume.
1) Planificaţi-vă cu grija traseul în detaliu. Există diferite motive pentru care se pleacă în călătorii în ţări exotice (pe alte continente decât cel european): afaceri, turism, voluntariat, contracte de muncă, vizitarea unor prieteni etc.
Motivul şi durata călătoriei sunt relevante pentru medicul care vă consultă, întrucât îi oferă o perspectivă asupra felului în care se vor desfăşura lucrurile pe timpul sejurului.
Perspectiva se referă atât la locurile în care vă veţi afla (hotel, resorturi, camping), cât şi la activităţile pe care le veţi face (muncă în spaţii închise, drumeţii prin pădure, safari, interacţiune cu animale etc.).
De aceea, este foarte important să vă planificaţi în detaliu traseul şi să ştiţi toate punctele călătoriei înainte de a avea întâlnirea cu medicul epidemiolog.
2) Faceţi vizita medicală din vreme. Este bine ca vizita medicală să se facă din vreme, pentru a nu se ajunge la situaţia de a fi prea puţin timp pentru a vă administra dozele de vaccin care vă conferă imunitate ori, în cel mai bun caz, de a vă vaccina chiar înaintea plecării.
În general, vaccinurile folosite în prezent sunt bine tolerate, reacţiile adverse sunt minore şi se limitează la senzaţia de durere locală şi la unele reacţii inflamatorii. Reacţiile generale de febră, cefalee, dureri musculare sunt rare.
Dar, chiar şi aşa, este de preferat să plecaţi la drum într-o stare optimă pentru călătorie, fără a suporta un braţ dureros.
Intervalul minim pe care ar fi bine să-l rezervaţi pentru a începe consultaţiile precălătorie este de şase-opt săptămâni.
3) Să aveţi analize de sânge recente. Pe lângă declaraţiile pe proprie răspundere privind starea de sănătate a persoanei care intenţionează să călătorească, medicul are nevoie de un buletin de analize recente, din care să nu lipsească markerii infecţioşi pentru hepatita A şi hepatita B. Ei indică dacă titularul buletinului de analize a intrat deja în contact cu unele virusuri pentru care se practică vaccinarea înaintea călătoriei pe alte continente.
Prezenţa unor anticorpi în organism va scuti persoana în cauză de o vaccinare inutilă şi de o cheltuială nejustificată. În plus, s-ar putea scurta avansul necesar consultaţiei precălătorie.
Vaccinarea împotriva hepatitelor A şi B, de exemplu, se face în trei doze, într-un interval de şase luni, persoana vaccinată începând să fie protejată de-abia după a doua doză, administrată la o lună după prima.
De asemenea, înaintea consultaţiei, este important să vă gândiţi bine la toate evenimentele pe care le-aţi avut în trecut şi pe baza cărora aţi putea evita repetarea unor vaccinuri.
De exemplu, dacă aţi avut un incident în care aţi fost rănit şi aţi fost vaccinat antitetanos, aveţi imunitate vreme de zece ani de la data vaccinării.
4) Nu riscaţi inutil! Femeile însărcinate nu pot fi imunizate cu anumite tipuri de vaccinuri, aşa că este de preferat să-şi aleagă destinaţii cu riscuri minime, de obicei din Europa, din SUA ori din Australia.
5) Carnetele de vaccinare ale copiilor trebuie sa fie la zi. În cazul în care părinţii pleacă la drum cu copiii, medicul care îşi dă avizul pentru călătorie are obligaţia să controleze dacă s-au efectuat vaccinurile rutiniere stabilite prin Programul Naţional de Vaccinare.
Pentru aceasta, părinţii trebuie să aibă la ei acele carnete de vaccinare. În cazul în care copiii nu au fost vaccinaţi împotriva hepatitei A, se recomandă să se facă această vaccinare, apoi cea împotriva febrei galbene - care se poate face începând cu vârsta de 9 luni – dacă se deplasează în zone cu risc de acest fel.
6) Informaţi-vă asupra riscurilor, dacă aveţi peste 60 de ani. În cazul persoanelor care au peste 60 de ani, vaccinarea împotriva febrei galbene se face cu unele precauţii.
Medicul epidemiolog are obligaţia de a le atrage atenţia că există riscul să apară o serie de complicaţii, iar administrarea vaccinului se va face numai cu acordul informat al persoanei.
Riscurile sunt rare, dar, chiar şi aşa, nu pot fi ignorate, mai ales că producătorul vaccinului face specificaţia clară de semnalare a posibilelor complicaţii.
