BIOGRAFIA Lucian Pintilie. Regizorul internat in stare grava la Spitalul Elias.

Incepem scurta biografie a lui Lucian Pintilie prin a va spune ca regizorul, cunoscut mai ales datorita filmului „De ce trag clopotele, Mitica”, se afla în stare grava la spitalul Elias.

Regizorul Lucian Pintilie s-ar afla la Terapie Intensivă, iar medicii se luptă să-l țină în viață.

Problemele au început pentru cunoscutul regizor român în această iarnă, după ce a răcit puternic, iar astfel s-ar fi ales cu probleme serioase la plămâni.

Wiki. Lucian Pintilie (nascut in data de 9 noiembrie 1933, Tarutino, judetul interbelic Cetatea Alba, Regatul României, azi aflat in Ucraina) este un regizor de teatru si film român. 

După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Pintilie a montat mai multe spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care putem enumera câteva spectacole
lucian pintilie biografia unui regizor cu o familie mare de artisti
antologice:
  • Copiii soarelui (1961), 
  • Proștii sub clar de lună (1962), 
  • Cezar și Cleopatra (1963), 
  • Biedermann și incendiatorii (1964), 
  • Inima mea e pe înălțimi (1964), 
  • D'ale carnavalului (1966), 
  • Livada cu vișini (1967), 
  • Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație).

Precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.

Interdictia de a mai lucra in Romania il determina pe Lucian Pintilie se expatrieze in 1973.

A continuat in strainatate, la fel de apreciat atat de critici cat si de spectatori, seria spectacolelor de teatru montate pe cateva din importantele scene ale lumii: 
  • Theatre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); 
  • Theatre de la Ville din Paris: Pescarusul (1975), 
  • Biedermann si incendiatorii (1976), 
  • Jacques sau Supunerea si Viitorul e in oua (1977), 
  • Cei din urma (1978), 
  • Trei surori (1979), 
  • Rata salbatica (1981), 
  • Azilul de noapte (1983), 
  • Arden din Kent (1984), 
  • Asta seara se improvizeaza (1987), 
  • Trebuie sa trecem prin nori (1988), 
  • Dansul mortii(1990); 
  • Pescarusul (1983), Tartuffe (1984), 
  • Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), 
  • Livada cu visini (1988).


Ca regizor de film, Pintilie s-a remarcat printr-un stil curajos, sarcastic, având o viziune extrem de critică asupra lumii, operele sale provocând deseori controverse sau cucerind pe loc audienţa şi critica.

Debutul său în regia de film, "Duminica la ora 6" (1965), o puternică poveste de dragoste avându-i în rolurile principale pe Irina Petrescu şi Dan Nuţu, este unul dintre filmele care au marcat naşterea cinematografului românesc modern.

Cel de-al doilea lungmetraj din cariera reputatului regizor, "Reconstituirea" (1971), un clasic al istoriei filmului românesc, rămâne în mod cert unul dintre lungmetrajele cele mai reprezentative pentru cariera lui Pintilie şi, totodată, cel care i-a adus consacrarea definitivă. 

Filmul narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri (interpretaţi de George Mihăiţă şi Vladimir Găitan), întreprinsă de Miliţie, care se transformă într-o crimă. Subiectul şi abordarea regizorală, extrem de curajoase pentru acea vreme, au făcut ca filmul să fie interzis de regimul comunist.

"Salonul numărul 6" (1978), "De ce trag clopotele, Mitică?" (1982), "Balanţa" (1992), "O vară de neuitat" (1994), "Prea târziu" (1996), "Terminus Paradis" (1998), "După-amiaza unui torţionar" (2001), "Niki Ardelean, colonel în rezervă" (2003) sunt alte câteva titluri de valoare care se regăsesc în filmografia marelui cineast.

Pe plan internaţional, regizorul Lucian Pintilie s-a făcut remarcat în special cu peliculele "Balanţa" (1992), cu Răzvan Vasilescu, Victor Rebengiuc şi Maia Morgenstern - a cărei interpretare a fost răsplătită cu premiul Academiei de Film Europene pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal, în 1993, "O vară de neuitat" (1994), cu celebra Kristin Scott Thomas în rolul principal, prezentat în competiţia Festivalului de Film de la Cannes în 1994, "Prea târziu", nominalizat la Palme d'Or în 1996, "Terminus Paradis", distins cu premiul special al juriului la Cannes în 1998, "După-amiaza unui torţionar" (2001), prezent şi el în competiţia Festivalului de la Cannes.

In anul 1990 Pintilie a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. 

Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii de baza ai Grupului pentru Dialog Social.

Pentru întreaga operă şi contribuţia adusă cinematografiei româneşti, Lucian Pintilie a fost distins, în 2007, cu un trofeu Gopo.

Rezumand intreag cariera profesionala, putem spune fara a gresi ca Lucina Pintilie a fost un adevarat creator de tipuri și ambiante în spiritul satirei clasice românești, care a reusit să-și impună, atît discursul, cît și interpreții, atenției internaționale.
MAI POTI CITI