NEGAREA Dorintelor Creatie sau Nebunie? Dialog sau Terorism relational?
Ceea ce ne dauneaza si ne schilodeste sufleteste cel mai tare nu este frustrarea, ci negarea dorintelor.
Daca refuz sa le vad, sa le inteleg, sa le recunosc in mine sau in ceilalti, daca mi le reprim, le cenzurez sau le acopar cu o falsa detasare, aceasta ma va duce la minciuna si la instrainare.
Fiecare dorinta este dublata de una sau mai multe temeri, si va fi necesar sa le privim si pe acestea in fata.
Mereu avem tendinta de a confunda dorinta cu realizarea ei. Aceasta ne impiedica sa ne cunoastem si sa ne gestionam propriile dorinte, facandu-ne in acelasi timp intoleranti la dorinte1e celorlalti.
Ce se intimpla cu o dorinta nerealizata? Ea isi continua existenta, dincolo de raspunsuri, dincolo de constrangeri, iar uneori se inalta pana la deveni spirit pur.
$i dorinta neexprimata? Aceasta nu moare niciodata, aceasta evita toate capcanele, depaseste toate obstacolele, se insereaza in cele mai ascunse ganduri.
Daca refuz sa le vad, sa le inteleg, sa le recunosc in mine sau in ceilalti, daca mi le reprim, le cenzurez sau le acopar cu o falsa detasare, aceasta ma va duce la minciuna si la instrainare.
Fiecare dorinta este dublata de una sau mai multe temeri, si va fi necesar sa le privim si pe acestea in fata.
Mereu avem tendinta de a confunda dorinta cu realizarea ei. Aceasta ne impiedica sa ne cunoastem si sa ne gestionam propriile dorinte, facandu-ne in acelasi timp intoleranti la dorinte1e celorlalti.
Ce se intimpla cu o dorinta nerealizata? Ea isi continua existenta, dincolo de raspunsuri, dincolo de constrangeri, iar uneori se inalta pana la deveni spirit pur.
$i dorinta neexprimata? Aceasta nu moare niciodata, aceasta evita toate capcanele, depaseste toate obstacolele, se insereaza in cele mai ascunse ganduri.
Isi urmeaza calea sa de dorinta, devenind creatie sau nebunie.
Orice dorinta are dreptul la existenta sa de dorinta, indiferent daca poate fi implinita sau nu.
Orice dorinta are dreptul la existenta sa de dorinta, indiferent daca poate fi implinita sau nu.
Dar adesea, parintii incearca sa estompeze in copiii lor dorintele pe care nu li le pot implini.
Parintii se simt ofensati de dorintele copiilor. Iar din teama de a nu fi la inaltimea asteptarilor, prefera sa incerce sa anuleze aceste dorinte, decat sa ii amageasca sau pur si simplu sa ii asculte si sa le recunoasca dorintele.
Este o forma subzistenta a copilului atotputernic si in acelasi timp o asigurare a puterii proprii.
Daca o dorinta nesatisfacuta este fie si macar recunoscuta, atunci intensitatea ei va scadea si va fi mai usor de controlat.
Bineinteles ca aceasta nu va duce la disparitia frustrarii, insa dialogul va fi mai autentic.
Aceasta confuzie intre dorinta care se adreseaza celuilalt si cea care il include pe celalalt se transforma adesea intr-un terorism relational.
Cel care raspunde la "Te iubesc" cu ,,Si eu" taie in mod brutal elanul care i se ofera. Nu imbratiseaza emotia celuilalt, ci mai degraba i-o inapoiaza, o anuleaza pentru a face loc propriei sale emotii.
Adesea, copiii sunt indrumati mai degraba sa satisfaca dorintele parintilor decat sa acorde atentie propriilor dorinte, sa le respecte
In concluzie, este ideal sa va recunoasteti dorinta, in loc sa o aruncati la discretia oricui, sa o ascultati, sa o intelegeti si sa o protejati impotriva unor posibile agresiuni.
Parintii se simt ofensati de dorintele copiilor. Iar din teama de a nu fi la inaltimea asteptarilor, prefera sa incerce sa anuleze aceste dorinte, decat sa ii amageasca sau pur si simplu sa ii asculte si sa le recunoasca dorintele.
Este o forma subzistenta a copilului atotputernic si in acelasi timp o asigurare a puterii proprii.
A satisface dorintele cuiva inseamna intrucatva a-l controla. $i cand nu mai avem aceasta posibilitate de a controla, devenim tiranici si violenti.
Bineinteles ca aceasta nu va duce la disparitia frustrarii, insa dialogul va fi mai autentic.
Exprimarea unei dorinte nu inseamna neaparat o cerere, este pur si simplu o dorinta care se vrea recunoscuta ca atare la momentul respectiv, fara a obliga la o realizare cu orice pret.
Cel care raspunde la "Te iubesc" cu ,,Si eu" taie in mod brutal elanul care i se ofera. Nu imbratiseaza emotia celuilalt, ci mai degraba i-o inapoiaza, o anuleaza pentru a face loc propriei sale emotii.
Sau poate a inteles ca acest "Te iubesc" insemna de fapt "Iubeste-ma" si a raspuns direct acestei cereri indirecte.
Sau poate ca dimpotriva, a inteles ca acestui "Te iubesc" ii urma intrebarea "Oare tu, ma iubesti?", ca o expresie a fricii sau ca un imperativ: "Ofera-mi si tu aceeasi dragoste pe care ti-o dau eu!"
Adesea, copiii sunt indrumati mai degraba sa satisfaca dorintele parintilor decat sa acorde atentie propriilor dorinte, sa le respecte
Si apoi sa invete, eventual sa-si formeze puncte de reper in ceea ce priveste realizarea lor.
