VERSURI Poezie Mircea Cartarescu - Cateva Cuvinte Despre Ioana - Versuri Mircea Cartarescu

VERSURI Poezie Mircea Cartarescu - Cateva Cuvinte Despre Ioana

Citeam Kundera cu micul dictionar francez-român pe piept
si ea mi se juca feroce cu degetele mâinii:
baga unul în gura si îl molfaia, mârâind, cu gingiile.
Apoi am luat-o pe piept: se uita tinta în carte,
atenta, de parca stia sa citeasca
si atunci m-am gândit: "Ioana,
ma laud tuturor ca esti cel mai bun produs al meu, ca esti
mai presus de literatura
dar asa te scot din literatura
adica din viata mea.
Ioana, ca sa fii în literatura si în afara ei
ma gândesc sa scriu un poem despre tine."
VERSURI Poezie Mircea Cartarescu - Cateva Cuvinte Despre Ioana
Ioana Carturescu Nicolaie

La Bogdan cu M.D.G. Bogdan s-a dus sa se rada,
eu si M.D.G. ramânând sa ne conversam. Dar tac cu încapatinare.
Ma uit pe un album Dali. E penibil,
caci eu si Mihai suntem prieteni. Dar ce sa ne spunem?
În fine (ah, si la pick-up o selectie "Wings")
palavragim despre copii.
Ma trezesc ca îi spun "Stii, e foarte misto sa cresti un copil,
dar sa vorbesti despre asta e teribil de greu, practic dragostea
pentru copilul tau e o tema inutilizabila în literatura
(evit cât pot cuvintul "poezie")
fiindca orice ai zice, e ceva melodramatic... Asta-i partea proasta."
"E, si tu acum, chiar asa, totul de vânzare..."
"Dar sigur ca totul de vânzare daca esti profesionist" - si
am tacut brusc
fiindca nu credeam asta
si nu stiu de ce am spus-o.
Apoi a venit Bogdan si am plecat la cenaclu.

Ioana si Cri: doua fetite, doua surori.
Fetele mele. Ma pomenesc
ca îi spun "Cri" Ioanei si invers. Cri mai pastreaza
panglicile de bumbac care le fusesera legate la încheietura,
în Maternitate si care purtau acelasi numar
cu creion chimic
Când Cri o sa aiba 36 de ani, Ioana va avea 16
eu 47 - cine, cine vom fi atunci?

Fetele-s dincolo
Cri îi face baie-n cada de plastic roz
iar Simona se holbeaza ca la alta minune. Puiul de om
ca o maimutica mirata bâtâie capul ud. Eu si Bogdan
stam în bucatarie cu paharutele de Havana Club.
- Sunt foarte fericit, îi spun si simt adrenalina sau ce o fi
invadându-mi fata si facându-ma sa lacrimez. (Îmi dau seama
ca sunt sentimentaloid, dar stimulat putin
de romul cubanez, ma simt chiar foarte fericit.)
Toate ochiurile aragazului ard cu petale albastre.
- Da, mai Mircione, tocmai ma gândeam
cum îti citeam jurnalul, ce chestie -
doar acum câtiva ani vorbeai doar de singuratate
scriai "Relatii cu L. (sa zicem). Poate iese ceva de aici". Si uite
acum ai nevasta, copil...
Bogdan, ma gândesc eu, ar fi un tata excelent (poate cam pisalog)...
Mai palavragim ceva si ne cheama fetele
sa vedem pisoiul înfofolit în prosop
zgâindu-se la noi. Ea bea laptele si adoarme
iar noi (care eram pusti, pusti acum câtiva ani)
trecem în sufragerie si ne conversam si ne tratam ca oamenii mari.

La aproape cinci luni gigilicea nu-i deloc conventionala
(scriu poemul acesta în lipsa unei fotografii)
are deja soldulete de gagica si ochi oblici, nitel lenevosi
nu degeaba maica-sii i se zicea Turcoaica.
Atunci când urla de foame face pandalii si istericale
de-ti vine s-o strângi de gât,
dar e draguta de obicei si ne lasa noptile sa dormim.
Creierul ei de aproximativ 500 de grame
va creste rapid, cel mai rapid dintre toate organele
ca o pasare într-o colivie de cartilagii
Daca ar creste continuu si dupa adolescenta
Ioana ar deveni nemuritoare.
Stiu, acum, când mi-o imaginez (ea se joaca dincolo cu minutele)
ca asa va fi, ca ea nu va muri niciodata.

Cu M.M., la "Cartea româneasca. Apoi în masina lui
explicându-mi de ce n-am aparut în antologia din Italia "Stii,
Cugno asta... eu i-am dat textele tale... dar nu i-au iesit..."
Si alte chestii literare care nu conteaza aici. Dar apoi-
"Te-ai însurat. Cine te-a pacalit?" Iar din capul meu iesind un
balonas
cu traznete, capete de mort si sticlute de otrava.
Când i-am spus ca mai degraba eu am pacalit-o
a schimbat foaia si a trecut la sfaturi: ca e bine ca-mi iubesc
nevasta
dar pentru scris nu prea-i bine
ca am nevoie din când în când de o fuga, uite, el
are sansa pendularii asteia...
Fiecare cu sansa lui, îi zic si cobor la Coada Calului,
apoi o iau pe lânga Inter si... spre casa.
O gasesc pe Kitty cu Ioana în brate.
O pup si ea miauna alintat:
Ia uite! A mâncat 180 de grame!

"O inima de tata! Miracol al paternitatii!"
Asa sa exclami, cititorule, lecturând acestea.
Dar cum dracu sa spui într-un poem ca-ti iubesti fetita?
Încearca, si-o sa vezi ce greu e.
Nici nu exista o traditie Bucuta cu melodramatismele lui,
cu prunculetul Iisus si cam atât. La fel, e atât de penibil sa spui
ca-tii iubesti nevasta. Si totusi poezia-i facuta
ca sa-ti exprimi sentimentele. Gaseste o forma
când nu exista nici o forma. Când aproape toata poezia secolului
este decorativa, abstracta.
Dar fetele mele, si cea mica, si cea mijlocie
sunt reale, iar ce simt pentru ele (când nu ma enerveaza prea tare) e
adevarat.

Deci, Ioana, iubesc forma turtita a nasului tau
narile tale largi si gingia de jos
cu doua umflaturi unde vor iesi dintii;
Iubesc mica ta pata cafenie de pe spate (Cri ar fi furat o maslina) si
nu cred
ca din cauza asta nu vei putea purta costum de baie din doua piese;
abia astept sa întelegi ce-ti spun: vor fi doar cuvinte dragi;
astept sa te poti bucura de pomul de iarna, de Jucarii,
sa ti se largeasca inima, sa-ti creasca parul, capacitatea toracica,
sa devii inteligenta, sa te joci cu plastilina
sa te amorezezi mai târziu
sa ne râspunzi obraznic, sa ne spui
ca "nu ne-ai cerut tu sa te facem", si "ce-ati facut voi pentru mine?"

sa-ncerci sa fugi de-acasa, sa te-mbraci la moda
etc., etc., dar la maturitate
sa-ncerci sa tii la noi si sa întelegi mirata ca nu e greu deloc
si când vei avea o fata sa-i spui Cristina.
Iar viata noastra va trece. ("Asa de rau mi-a parut
când am trecut de 40 de ani, nici nu pot sa va spun, fetelor"
zicea o colega din cancelarie
iar fetele
cam toate de peste 50 se oprira o clipa din discutia lor despre boli
îngrozitoare, si una a raspuns resemnata: "Da, a trecut viata.
Nici nu-ti dai seama când trece").
Noi, Cri, as vrea sa imbatrânim împreuna
s-o ajutam pe Ioana sa traiasca (ma-ntreb ce vremuri va apuca)
Si sa fim prieteni mereu. Sa nu ne devenim nesuferiti
sa nu ne încapatânam în certuri.
Sa ne fim dragi mereu.

Apoi, de mâna
sa ajungem în fata unei porti uriase
cu sculpturi reci, nu prea expresive:
îngeri de granit, cu aripi sparte.
Sa batem: Bang! si sa intram
pe toboganul de sânge
prin gâtul napircii s-alunecam,
prin matele cârtitei,
prin radacinile trandafirului
pâna în floarea cea galbena...

Nu ti-as da drumul la mâna, Cri, nu ti-as da drumul
iar daca poteca se va bifurca
vom împietri acolo, la rascruce
si vom ramâne acolo în tara înserarii
doua statui colosale, Mama si Tata, de granit cenusiu.



Comentarii